Andreea, prietena ciocanitorilor din Herastrau

Andreea Dușencu are 33 de ani și ne-a sunat acum doi ani să se înscrie ca voluntar în proiectul „Bucureștiul Prinde Aripi”; voia să hrănească păsările din Herăstrău. Și de atunci face acest lucru, aproape zilnic, în lunile de iarnă.

Când o întrebi cum de a ajuns să fie voluntar la SOR, zâmbește. „Fiindcă așa a aranjat Universul? :) Și ar mai fi două motive: iubesc voluntariatul pentru mediu, admiram activitatea SOR de multă vreme, dar nefiind un specialist în domeniul păsărilor, credeam că n-am nicio șansă, deși mi-aș fi dorit tare mult acest lucru.

Al doilea motiv, de când mă știu am mereu ceva de mâncare la mine pentru căței, pisici, păsări și orice alte animăluțe mi-ar ieși în cale :) Bunica mea hrănea la geam turturele, o iubeau și i se așezau pe mână. Am crescut cu imaginea asta în minte, an după an - mi se pare firesc să fac și eu la fel. Astfel, când a apărut șansa de a face oficial acest lucru, am fost mai mult decât încântată și m-am înscris instantaneu. Două dintre hrănitori se aflau aproape de locul meu de muncă, astfel încât totul s-a aranjat minunat pentru mine”, povestește Andreea.

Andreea luptă momentan cu o boală foarte dură. Dar asta nu a împiedicat-o să își continue întâlnirile cu păsările din Parcul Herăstrău. Între o vizită la spital și una la farmacie, găsea timp să hrănească și să fotografieze păsările. „Voluntariatul alături de SOR mă aduce mereu mai aproape de natură, a adus oameni foarte faini și pasionați în viața mea (Ovidiu, echipa SOR și restul voluntarilor sunt extraordinari!), majoritatea proiectelor îți dau libertatea de a alege singur când și cum te implici și, în general, sunt accesibile oricui.

Păsările și apropierea de ele sunt mereu o bucurie. În ultimii doi ani, mai mulți prieteni au devenit și ei voluntari SOR, astfel bucuria mea s-a multiplicat. Ce nu îmi place - doar faptul că nu mă pot implica în mai multe proiecte (nu am eu eu momentan timpul, cunoștințele sau starea fizică necesare) :)))”, spune Andreea cu accentul pe „momentan”.

Nu, nu are de gând să se oprească nici în 2017, în iarna care urmează. De ce? „Fiindcă voluntariatul alături de voi dă dependență și te face să te îndrăgostești iremediabil. Pentru mine plimbările aproape zilnice de astă iarnă, cu sacul plin de semințe în spate, pe malul Herăstrăului, pe aleile îmbrăcate în alb, într-o liniște și frumusețe feerice, parcă de pe altă planetă față de orașul dat peste cap de viscol, au fost o adevărată terapie, mi-au făcut atât de bine...

Dacă nu ar fi fost păsările care aveau nevoie de semințe nu aș fi ajuns în acele locuri zilnic și ratam o experiență minunată. De drăgălășenia păsărelelor și bucuriile observării hrănitorilor nu mai spun, și acum țin minte surpriza vederii primelor ciocănitori la hrănitoare, a unui pițigoi luând cu el în zbor o jumătate mare de nucă din tăviță și atâtea alte scene drăguțe pentru care nu aș mai fi plecat din apropierea lor, în ciuda picioarelor înghețate bocnă”, povestește Andreea.  

La final, un sfat pentru cei care ar dori să devină voluntari ai SOR. „Să aibă încrederea și deschiderea de a se implica, de a încerca și învăța lucruri noi și de a se apropia de natură și de păsări - recompensele interioare și rezultatele palpabile ale unui asemenea voluntariat chiar "îți dau aripi" :)


Sucursale
Implica-te!
  • Vino alaturi de noi si doneaza pentru protejarea speciilor de pasari din Romania!
  • MembriDevino membru SOR ca sa te poti implica mai direct in toate actiunile noastre comune.
  • VoluntariAlatura-te eforturilor noastre de a face lucrurile mai bune si mai bine!