Share

Sezon slab pentru gâștele cu gât roșu

Veștile nu sunt tocmai bune. 2023 – 2024 a fost cel mai slab sezon din România în ultimii 10 ani. Dacă în anii anteriori număram peste 25.000 de gâște cu gât roșu, perioada noiembrie – februarie ne-a adus puțin peste 4.000 de gâște.

Gâște cu gât roșu (Branta ruficollis) și gârlițe mari (Anser albifrons) - Emil Todorov

Iarna aceasta nu prea ne-am bucurat de gâștele cu gât roșu (Branta ruficollis). În noiembrie și decembrie anul trecut abia am numărat 1.000 de exemplare, iar întregul sezon ne-a adus puțin peste 4.000 de indivizi. Zonele monitorizate au fost Bărăgan, Delta Dunării, Dobrogea litorală și complexul Razim-Sinoe. În total, 17 echipe formate din biologii SOR împreună cu voluntarii și membrii noștri au participat la acțiunile de monitorizare a speciei.

O posibilă explicație pentru numărul așa de mic din acest sezon ar putea fi iarna blândă din zona Mării Azov, regiunea Rostov, care le-ar fi putut determina să nu mai vină până în România. Și cele patru gâște cu gât roșu echipate cu emițătoare satelitare au petrecut iarna în această zonă.

În schimb, gârlița mare (Anser albifrons), cea mai numeroasă specie de gâscă care iernează în România, a înregistrat aproape 400.000 de indivizi. La gâsca de vară (Anser anser) au fost numărate puțin peste 3.000. S-a observat o ușoară creștere a indivizilor la gârlița mică (Anser erythropus), specie vulnerabilă la nivel global, unde au fost înregistrați 23 de indivizi.

Dintre speciile de gâște care se pot vedea mai rar în România, observatorii au văzut 4 gâște călugăriță (Branta leucopsis) și 15 gâște de semănătură (Anser fabalis spp. rossicus), subspecie caracteristică tundrei.

Finalul lunii februarie înseamnă pentru gâștele cu gât roșu și pregătirea pentru lunga migrație. Acestea pleacă în stoluri mari, iar când se apropie de zonele de cuibărit se separă în grupuri mai mici. Migrația durează cam trei luni până ajung în ținuturile îndepărtate ale Siberiei. Gâștele cu gât roșu trăiesc în colonii mici de 7-10 perechi și își fac cuibul lângă specii de pradă, precum șoimul călător și bufnița polară, specii care le oferă protecție față de prădătorii tereștri. Sezonul de cuibărit depinde și de numărul mare sau mic de lemingi, specie de rozător care îi poate îndestula sau nu pe prădători, iar vânătoarea de gâște devine mult mai redusă. Încep să cuibărească la începutul lunii iunie.  

Dacă ți-a plăcut, distribuie