Share

Știri

Trei științe cu legături nebănuite – taxidermia, taxonomia și ornitologia

31 octombrie 2024

Deși unii ar putea considera că taxidermia abordează o latură mai „întunecată” a biologiei, această știință, care este totodată practicată și ca meșteșug, contribuie la cunoașterea lumii vii, nu o dată dezvăluind legături nebănuite în regnul animal. Rezultatele taxidermiei sunt expuse în muzee sau în colecții publice ori private, putând fi observate, studiate sau chiar admirate de noi. Am discutat cu colega noastră Veres-Szászka Judit, ecolog, expert în ornitologie, dar care a ales să se specializeze și în taxidermie, despre cum această practică nu doar conservă frumusețea vieții, ci ne și deschide ochii către fascinantele mistere ale naturii.

Mihaela Simion: Este un termen mai puțin cunoscut, deși mulți au văzut rezultatele acestei științe, pe care unii o consideră chiar o formă de artă. Așadar, ce este taxidermia?

Veres-Szászka Judit: În limba română taxidermia se numește și împăiere, termen care probabil descrie mai exact practica de a jupui și apoi a reconstitui animalele cu scopul prezentării acestora în muzee sau în colecții publice sau particulare. În funcție de specie, se elimină tot, mai puțin pielea și oasele extremităților și, ocazional, ale craniului. Apoi pielea este curățată și tratată cu alcool și substanțe de conservare, cum ar fi acidul salicilic și acidul boric, iar corpul este înlocuit cu unul sintetic, un mulaj prefabricat din spumă poliuretanică, fie sculptat din polistiren, sau construit din sârmă. În trecut, acest lucru se realiza cu paie, de unde și numele activității, împăiere. Capul și extremitățile sunt fixate de corp cu sârmă, care permite așezarea lor în poziția necesară. Taxidermia devine o artă în momentul „punerii pe picioare” a animalului, când, prin aranjarea părților corpului, i se dă o iluzie de comportament și o personalitate, în așa fel încât să nu mai fie doar o bucată de piele împăiată, ci să semene cu un animal viu.
Totuși, majoritatea animalelor împăiate pentru muzee nu se montează pentru expoziție, ci se păstrează, în scop științific, ca o colecție de „piei” care se pot studia, compara și măsura, denumite de specialiști balguri. Corpul lor este umplut cu vatelină (vată sintetică), iar membrele fixate pe corp cu o ață, fără a fi introduse sârme în interior. În mod normal, la fiecare specimen se notează cel puțin data și locația colectării, dar de regulă se notează și numele persoanei care a colectat exemplarul și a celei care l-a împăiat.

MS: Cât de departe sunt începuturile acestei științe în timp?

VSJ: Omul prelucra pielea încă din antichitate, iar în Egipt se mumificau pisicile, însă primele încercări de taxidermie propriu-zisă au fost abia în evul mediu, cel mai probabil realizate de către alchimiștii timpului. La începutul secolului al XVIII-lea au apărut primele păsări împăiate pentru colecții de istorie naturală. Tot din perioada respectivă, mai exact din 1731, datează și celebrul leu din Suedia, un exemplu de taxidermie care a devenit subiectul multor glume. Deși inițial s-a presupus că animalul a fost împăiat de un taxidermist care nu a văzut niciodată un leu cu propriii săi ochi, una din teoriile agreate acum este că, cel mai probabil, a fost astfel realizat în ideea de a semăna cu leii de pe stema țării.

Leul din Castelul Gripsholm, ©Bingar1234, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons

MS: Ce animale sunt conservate prin metodele taxidermiei?

VSJ: Dacă auzim de animale împăiate, ne gândim imediat la mamifere și păsări, acestea fiind cel mai ușor de conservat în acest fel, dar tehnica poate fi folosită și la reptile, pești, sau chiar la amfibieni și nevertebrate, de exemplu la omizi. Însă, taxidermia reptilelor și amfibienilor este foarte complicată. În cazul primelor, pielea își pierde culoarea în urma conservării și de obicei trebuie revopsită solz cu solz, în timp ce la ultimele, pe lângă pierderea culorii, jupuirea poate distorsiona (lărgi) pielea. Astfel, mai ales la amfibieni se practică de regulă alte metode, precum conservarea în alcool sau formalină (formol) sau reproducerea lor din rășină epoxidică sau lut. Taxidermia este ocazional folosită și pentru a recrea specii extincte sau chiar fictive, folosind părțile animalelor existente în prezent. Un exemplu mai haios este acest Wolpetinger, găsit de mine la o pensiune în satul Crișan din Delta Dunării, animalul fiind unul fictiv, din folclorul bavarian.

MS: Unde poate fi studiată taxidermia și în ce domenii poate fi aplicată?

VSJ: Facultatea de Biologie și Geologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca oferă un curs facultativ de taxidermie (aici am început eu să învăț), în rest, în România, se poate învăța în sistem de ucenicie de la cei care o practică. În multe țări există cursuri atât fizice cât și online. Taxidermiștii lucrează în general pentru muzee și pot împăia trofee pentru vânători, dar există și o cerere din partea publicului larg care dorește să-și naturalizeze animalul de companie după decesul acestuia.

MS: Cum ai ajuns să practici taxidermia?

VSJ: M-a fascinat partea de artă a taxidermiei, faptul că pot să redau personalitatea și să imprim un aparent comportament păsărilor moarte, creând în același timp ceva pozitiv și util.

Wolpetinger, animal imaginar
Animal real împăiat

MS: Care sunt aptitudinile necesare pentru studierea taxidermiei?

VSJ: Pe lângă mâini sigure, este nevoie de cunoștințe de bază de anatomie și de sculptură, dar ajută și cunoștințele de taxonomie și etologie, pentru a reproduce animalul într-o ipostază cât mai naturală.

MS: Există o legătură între taxidermie și taxonomie, două discipline cu denumire asemănătoare?

VSJ: Amândouă au la bază cuvântul grecesc, taxis, care înseamnă ordine, aranjare, primul reprezentând aranjarea pielii (de la cuvântul grecesc derma), în timp ce ultimul este legea (de la cuvântul grecesc nomos) aranjării speciilor. Totodată, taxidermia, prin conservarea specimenelor în colecțiile muzeale, este o parte esențială a taxonomiei, contribuind nu numai la documentarea speciilor noi (orice specie nou descrisă este de regulă colectată și conservată la un muzeu pentru referință), dar și la descoperirea acestora, prin revizuirea comparativă și studierea colecțiilor de balguri cunoscute.

MS: Care este contribuția taxidermiei la evoluția ornitologiei ca știință?

VSJ: În lipsa binoclurilor și mai ales a aparatelor foto, pentru o perioadă semnificativă de timp, ornitologia s-a practicat cu pușca, prin colectarea exemplarelor împușcate, care au fost împăiate, adesea înainte de a fi identificate. Ornitologii erau și colecționari de ouă și piei. Primele clasificări ale speciilor de păsări s-au bazat pe astfel de colecții, iar colecțiile muzeale contribuie și în prezent nu numai la descrierea speciilor noi sau la reclasificarea celor deja cunoscute, dar cu ajutorul lor se poate deduce distribuția istorică a anumitor specii, și se pot face măsurători pentru diferite studii, de exemplu legate de colorit sau structura penajului. Și, poate cel mai important, generații de studenți învață păsările pe baza speciilor împăiate aflate în colecțiile facultăților.

Veres-Szászka Judit a studiat ecologia la Facultatea de Biologie și Geologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și momentan este doctorand la Școala Doctorală Juhász-Nagy Pál a Universității Debrețin din Ungaria.

A urmat primul curs de taxidermie în anul 2 de facultate, când a învățat noțiunile de bază de la un medic veterinar. Un an mai târziu a repetat cursul cu un muzeograf, urmat de lecții la Târgu Mureș, deja cu scopul de a învăța acest meșteșug pentru a-l putea preda la facultate. A predat timp de doi ani, după care cursul a fost preluat de muzeograful Muzeului Zoologic, iar de atunci participă ocazional la curs ca instructor invitat.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12