Share

Șopârla de nisip. Probabil cea mai rapidă șopârlă de la noi

Herpetologul Ion E. Fuhn scria despre acest animal că „Aleargă foarte rapid, astfel încât imaginea […] nu are timp să se formeze pe retină”. Șopârla de nisip (Eremias arguta) este o șopârlă relativ mică, de culoare cafeniu deschis, ca nisipul, cu șiruri longitudinale de pete albe tivite cu negru sau dungi longitudinale albe pe corp.

După cum sugerează și numele, această șopârlă este adaptată la zonele aride, având un areal larg – din Vestul Chinei și Mongoliei, în est, și până în România, unde se află limita vestică a răspândirii. La noi în țară este prezentă pe litoral și pe dune de nisip, îndeosebi din zona Dobrogei, spre exemplu Letea, Caraorman, Sfântu Gheorghe. O situație aparte este în județul Galați, unde, la Hanu Conachi, populația s-a micșorat treptat din cauza pierderii habitatului. Pentru o perioadă de aproape 40 de ani se considera dispărută din zonă, până în 2007, când Iulian Gherghel, Alexandru Strugariu și Teodor Glavan au confirmat prezența unui fragment din populație, care încă mai rezistă aici.

Șopârla de nisip își sapă galerii la baza tufelor cu ajutorul unor solzi modificați de la nivelul degetelor. Este un alergător foarte eficient: spre deosebire de celelalte șopârle din țara noastră, aceasta aleargă fără ca abdomenul său să atingă solul. Acest lucru o face surprinzător de rapidă, tu ca observator nevăzând o șopârlă care aleargă, ci doar o umbră care se deplasează cu viteză mare, de parcă o pasăre a trecut rapid în zbor și îi vezi umbra pe pământ. Abia în momentul în care animalul se oprește pentru o secundă, realizezi ce ai în față.

Șopârlele, fiind vulnerabile la atacurile păsărilor de pradă și nu numai, evită pe cât posibil să stea în zone deschise și aleargă pentru a se întoarce la adăpostul tufelor dese, de multe ori cu spini, ce le protejează de prădători. Dacă nu se pot ascunde în vegetație, acestea se pot îngropa în nisip cu viteză mare și la adâncime. În cazul în care atacatorul decide să sape în căutarea prăzii, cel mai probabil nu va găsi nimic, întrucât această șopârlă se deplasează pe sub nisip cu mare ușurință, fără să iasă la suprafață.

La rândul ei, șopârla de nisip este și ea un prădător de temut, însă… la un nivel mai mic. Se hrănește cu insecte, păienjeni și alte nevertebrate. Împerecherea are loc primăvara, iar ouăle sunt depuse la începutul lunii iulie. Ca orice reptilă din zona noastră, iarna o petrece hibernând.

Din păcate, șopârla de nisip este amenințată de activitățile umane care cauzează pierderea habitatului. În cazul rezervației de la Hanu Conachi, cea mai mare parte din habitat a fost acoperită de salcâm, care este o specie invazivă alohtonă, ce modifică mediul acolo unde se instalează. De asemenea, agricultura și amenajarea plajelor afectează puternic specia. În literatura de specialitate se vorbește despre o populație de Eremias arguta la Mamaia, însă astăzi aceasta nu mai există.

Șopârla de nisip este protejată de lege, fiind specie de interes național (inclusă în Anexa 4B a OUG 57/2007) și în Cartea roșie a vertebratelor din România. Este necesar să cunoaștem aceste animale ce trăiesc alături de noi și să facem tot posibilul să le protejăm pe ele și habitatul lor pentru viitor.

Autor: Cătălin Petreanu, student biologie, membru și voluntar SOR

Dacă ți-a plăcut, distribuie