Share

Știri

A treia generație Szabó cu ochii după păsări

21 martie 2025

Încheiem tripleta noastră ornito sărbătorească și motivațională într-o notă optimistă. Nici nu se putea altfel, fiind vorba de cel mai tânăr păsărar din familie, Szabó Luca-Mátyás. Ne-am bucurat să descoperim o moștenire bogată și o apreciere a trecutului ornitologic, dar și o deschidere și încredere în ceea ce ne rezervă viitorul, ca profesioniști și iubitori de natură și, sperăm noi, ca reprezentanți ai unei clase politice atente la mediul în care trăim.

Teodora Domșa: Ai avut șansa să te naști într-o familie cu tradiție ornitologică. Dar ai avut vreo șansă să alegi altceva decât păsări și biologie? Întreb și ca mamă de copil cu ambii părinți biologi, dar și știind că mama ta e o reputată avocată. Ai avut acces prin ei la două lumi destul de diferite.

Szabó Luca-Mátyás: Niciodată nu am fost forțat într-una sau alta dintre direcții, cu atât mai puțin dinspre tatăl meu către ornitologie. O fi vrând, poate, dar nu a făcut-o. Au fost, desigur, unele gesturi simbolice, precum un binoclu primit cadou sau participarea la diferite tabere ornitologice, sigur și Tabăra de inelare de pe Chituc. Clar, aș fi avut de ales, aș fi putut alege și altceva, dar m-am simțit mai apropiat, mai atras de biologie, mi-am dorit să devin biolog. Inițial, biolog marin mai exact. Conjunctura din acel moment m-a adus la facultatea de biologie din Cluj, deși prima idee ar fi fost să o urmez pe cea din Iași. Cum studiasem la un liceu cu predare în limba maghiară, m-am înscris și aici la secția maghiară. Așa că acum sunt student în anul 2 la Secția Ecologie a Facultății de Biologie a Universității Babeș-Bolyai.

TD: Cât de mult a contat totuși descendența ta ornitologică în această alegere?

SLM: Sigur că a contat, influențat fiind poate și de ușurința cu care am primit informația din domeniu, însă fără dorința mea de a practica, nu ar fi putut deveni o pasiune așa cum e ea azi.

TD: De când datează prima ta amintire memorabilă cu păsări și dacă a existat un moment definitoriu pentru alegerea de a fi păsărar, care a fost acela?

SLM: De când aveam 5 ani. Am început cu taberele de inelare, aș spune că au jucat un rol important în dezvoltarea pasiunii mele pe lângă cele nenumărate ieșiri cu ai mei. Am participat la tabere de inelare pe Chituc, în Apuseni, pe Insula Ostrov de pe Dunăre. În august 2014 am văzut și ținut în mână o Pitulice verzuie (Phylloscopus trochiloides). Nu e o pasăre spectaculoasă prin colorit, dar a fost o amintire care a stat mulți ani cu mine.

TD: Dacă citești ghiduri sau asculți sfatul păsărarilor, întâlnești elementul comun – mentorul. Un partener cu experiență, care te poate ajuta să înveți păsările, mai ales pe teren. Tu ai avut acces direct la doi dintre cei mai buni posibili mentori. I-ai folosit?

SLM: Nu prea. La partea de inelare cu siguranță nu. Iar pe teren mergeam după capul meu, doar cu ceea ce știam eu. Dacă voiam vreo informație de la ei, eu eram cel care trebuia să inițieze discuția. Tata a fost deschis tot timpul, dar nu și-a impus stilul sau ideile. S-a dovedit un demers cât se poate de cinstit, de natural. Nu știu, nu cred că s-ar fi ajuns la același rezultat dacă aș fi simțit presiune, dacă aș fi fost forțat să urmez întocmai niște linii directoare.

TD: Este natura un subiect de interes pentru generația ta?

SLM: Cred că în cercurile oamenilor oarecum educați natura este un subiect de interes. Și interesul începe să crească. Numărul oamenilor care încearcă să trăiască sau să lucreze într-un mod sustenabil pare a fi și el în creștere. Nu sunt mulți la noi însă. Din experiența mea în activitățile la Parcul Natural Văcărești din capitală, pot observa că generațiile mai tinere au o oarecare deschidere spre cunoașterea naturii și, în consecință, pot avea reprezentarea importanței conservării ca atare.

TD: Cum găsești facultatea ca pas în devenirea ta profesională?

SLM: Fără doar și poate pregătirea academică este absolut necesară.

TD: Bunicul tău a trăit în plină epocă a comunicării prin scrisori. Tatăl tău a prins telefonul și probabil începutul internetului. În prezent, tu ai posibilitatea ca în câteva minute să discuți cu colegi din orice colț al lumii și să ai acces super rapid la informații. Consideri că această rapiditate în comunicare, inclusiv științifică, va face ca tinerii biologi și ecologi să fie mai eficienți în a găsi soluții și a forța soluții politice benefice pentru natură?

SLM: Nu sunt un expert în comunicare. E datoria fiecăruia să facă față acestei avalanșe de informații și aici, în procesul de a discerne informația, joacă un rol crucial pregătirea universitară și educația în general. Dar nu pot să nu apreciez toate avantajele enorme care vin cu networkingul, în primul rând ușurința schimbului de idei și găsirea unor soluții într-un timp mai scurt, dar și rapiditatea schimbului de informații științifice. Într-o societate ideală e posibil să se poată influența decizia politică cu ajutorul rapidității cu care circulă informația, respectiv lobbying. Momentan la noi nu văd asta, dar am cele mai mari speranțe.

TD: Cum te simți știind că vei lua parte la un proiect de bază pentru ornitologia locală și europeană – Monitorizarea Păsărilor Comune (MPC sau CBM – Common Bird Monitoring)? Vei face asta continuând monitorizarea pătratului din Odorheiu Secuiesc care a „aparținut” bunicului tău.

SLM: E un sentiment de bucurie. Am făcut pentru prima dată monitorizarea pătratului CBM cu codul BP2301 în 2024. Ideea a venit dinspre SOR, după ce bunicul meu și-a cedat pătratul, acesta fiind important deoarece a fost un furnizor de date mulți ani și era păcat să se întrerupă acest flux. M-am bucurat și să am ocazia să fac același pătrat, dar și să ajut la derularea unui program de monitorizare important. Sunt de asemenea bucuros pentru că la noi numărul de pătrate este mai mare decât numărul celor care ar trebui să le monitorizeze. Sună ciudat, dar asta înseamnă că încă mai avem natură, încă mai avem ce salva.

TD: Ai și informații relevante din trecut, ai și energia tinereții. Cum te simți când te gândești la viitorul naturii, în general? Ești caracterizat de optimism sau pesimism?

SLM: Eu sunt super optimist! Aici, la noi, mai avem încă ce salva. Și nu e singurul astfel de loc. Dar, într-adevăr, putem ajunge pe alocuri la rezultate mult mai bune. Mă bazez în principal pe oameni. Îmi pare rău să o spun, dar pe ei ne bazăm. Văd potențial. Tot ce sper e să am și dreptate.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12