Share

Ce vrăji au mai făcut juniorii noștri

Nu ne aduce anul atâta bucurie, câtă ne aduc lunile decembrie și ianuarie, când juvenilii SOR ne trimit rapoartele de peste an. Sentimentele care ne încearcă atunci variază de la veselia și bucuria dată de poveștile care fac pereche cu vârsta fragedă, până la admirația pentru determinarea cu care unii dintre juniori se îndreaptă spre viața de adulți iubitori de natură.

Ciocănitoare neagră fotografiată de juniorul Alex Lazăr la hrănitoarea din fața casei, pe care o alimentează singur.

Fiecare an aduce cu el confirmări și surprize noi și plăcute. Nu este o surpriză pentru noi faptul că membrii juniori cu state mai vechi de plată în organizația noastră continuă an de an să devină din ce în ce mai pasionați de natură și de păsări. Este un model prezent încă de la începuturi, o confirmare a faptului că pasiunea pentru natură este ceva natural la orice vârstă. Surprizele plăcute sunt, evident, alăturarea altor tineri pasionați stolului deja existent.

Și, deși unii vin alături de noi din proprie inițiativă, alții ajung aduși, atrași sau păstrați prin efortul unor alți membri SOR, din cei vechi, cu experiență și cu dorință de a transmite cunoștințele și iubirea față de păsări și altora. Acești mentori din teritoriu sunt extrem de importanți, de fapt, sunt indispensabili unei organizații care vrea să crească și să devină importantă la nivel național sau măcar regional. Nimic nu stimulează mai bine pasiunea pentru natură și nu consolidează cunoștințele acumulate precum vizitele pe teren, cu binoclul, luneta, determinatorul, dar mai ales cu un cunoscător care să te poată ghida în procesul de învățare. Unde mai pui că la București juniorii beneficiază și de ateliere practice de prezentare a diferitelor grupe de păsări, spre o mai bună cunoaștere! Astfel, mulțumim tuturor celor care împart timpul lor prețios și pasiunea pentru păsări cu cei mici. Sperăm ca aceștia să nu uite și, la rândul lor, să ghideze alți începători pe căile plăcute (uneori spinoase, noroioase, alunecoase sau chiar aventuroase) ale ornitologiei.

Ca în fiecare an ne-a surprins:

  • Entuziasmul cu care se iese pe teren. Fie că vorbim de grădina proprie, grădină botanică, parc urban, Delta Dunării, Valea Oltului sau Dobrogea, această activitate este printre primele menționate. Și nu e de mirare! Când plimbatul pe coclauri te recompensează cu observarea unor specii deosebite, fie ele comune sau rare, e aproape sigur că se dezvoltă un fel de dependență de senzația pe care o ai atunci când prin obiectivul binoclului, aparatului foto sau chiar și cu ochiul liber poți admira o ciocănitoare neagră, un papagal Micul Alexandru sau un spectaculos mugurar. Nu degeaba a ajuns birdwatching-ul printre primele pasiuni ale vremurilor noastre și este recomandat ca tratament pentru bunăstarea noastră fizică și psihică. Dacă începi de mic, cu siguranță e și mai bine!
  • Ușurința cu care introduc observațiile în Ornitodata, aplicația SOR care nu mai are multe secrete pentru unii dintre ei. Dacă tot ies pe teren, nu uită să îi ajute pe viitorii lor colegi, biologii de la SOR și de mai departe. Au învățat mai repede aceste obiceiuri decât unii dintre noi, cei mai vechi în branșă. Fie că au zeci, sute sau mii de observații, noi le mulțumim și suntem mai încrezători în ceea ce privește viitorul Citizen Science-ului de la noi.
  • Perseverența cu care fac lucrurile. Construiesc cuiburi și hrănitori, le alimentează și le igienizează, ies pe teren, participă cu școlile lor în proiectul Școli și Grădinițe Prietenoase cu Natura, uneori ei fiind cei care conving cadrele didactice să înscrie școala, sau când nu reușesc, insistă și în anii următori, până când școala se înscrie și apoi ei consiliază local.
  • Generozitatea cu care participă ca voluntari la evenimentele și acțiunile noastre. Noaptea Privighetorilor, Atelierul de hrănitori, MidWinter, EuroBirdwatch, Școala de vară Grow Wild și alte evenimente din calendarul nostru se bucură de ceva ani de ajutorul lor. Ba chiar merg și la alții la dat o mână de ajutor, câtă vreme e vorba de natură și de păsări, după cum bine știu partenerii noștri de la Agigea.
  • Excelenta pregătire în domeniul ornitologic, evidentă în rezultatele pe care le obțin la Olimpiada speciilor, cea mai îndrăgită activitate din Școli și Grădinițe prietenoase cu natura. Atât de bine se prezintă, atât de ușor și repede rezolvă quizz-ul, încât ne pun la grea încercare cu asigurarea permanentă de noi și noi fotografii.
  • Excelența în domeniul științelor naturii, care, desigur, nu este rezultatul direct al apartenenței lor la SOR, dar simplul fapt că sunt alături de noi de ani de zile și optează pentru acest drum ne face să sperăm că i-am inspirat și noi cât de puțin. Dar nu ne mirăm, ni se pare firesc ca cineva care a primit drept cadou de admitere la liceu Atlasul European al păsărilor cuibăritoare să obțină medalii de aur la Olimpiada „Științele Pământului” din China.

În general, rapoartele primite au în prim plan interesul pentru natură și păsări, nu doar la nivel declarativ, ci exemplificat cu acțiuni directe. Ceea ce ne face să sperăm că generațiile care vor veni vor face mai multe pentru natură și păsări, decât să vorbească despre ele. Deși, și acum se vorbește, chiar mult, după cum ne-a mărturisit Emma. Care, fără să știe, este în asentimentul multora dintre noi și ne-a sugerat un potențial motto pentru membrii și partenerii noștri care se ocupă activ cu ornito evanghelizarea publicului. La fel ca noi, și ea a recunoscut cu ușoară reținere și nemăsurată plăcere că „Am trăncănit non-stop despre păsări, oricând am avut ocazia. 🙂 ”.

Ceea ce vă promitem că vom face și noi și în 2025!

Dacă doriți să deveniți un membru junior SOR, trebuie doar să completați formularul și să vă puneți pe treabă. Vă așteptăm în stolul nostru cu mare drag!

 

Text: Teodora Domșa

Dacă ți-a plăcut, distribuie