Share

Frasinul

Toamna frasinii ne colorează orașele în galben cald. Acest arbore foios, ce poate ajunge la 30 de metri înălțime, este unul dintre ultimii arbori care înfrunzește primăvara și printre primii care își pierd frunzele toamna. Frecvent în pădurile de la câmpie și dealuri, rar la munte, în lunci, zăvoaie, frasinul este cultivat și ca arbore ornamental în parcuri și alte zone verzi din localități.

Frasinul Fraxinus excelsior are o  coroană aerisită, de formă ovoid-rotundă și scoarța de culoare gri cu brazde late. Frunzele sale de un verde închis sunt penat compuse, având 7-15 foliole.

Face parte din Familia Oleaceae, fiind înrudit cu liliacul, iasomia, Forsythia suspensa, lemnul câinesc, dar și măslinul.

Când înfloresc, frasinii nu ne uimesc prin bogăția, culoarea sau parfumul florilor, așa cum fac unii dintre acești arbuști, ci prin faptul că pot fi fie monoici (florile de ambele sexe se găsesc pe un singur arbore), fie dioici (arborele are fie flori masculine, fie feminine) ori au flori hermafrodite. Florile sunt de culoare violet și apar primăvara înaintea frunzelor, crescând în ciorchini la vârful ramurilor. După ce au fost polenizate de vânt sau de albine, acestea se dezvoltă în fructe numite samare. Fructul are atașată o aripă liniar-lanceolată de 2,5-4 cm. Samarele atârnă în ciorchini bogați, desprinzându-se de pe ramuri în timpul iernii și începutul primăverii, când sunt dispersate de vânt, păsări și alte animale.

Un arbore matur mare poate produce până la 100.000 de semințe și dacă luăm în calcul faptul că trăiește până la 200 de ani, reiese clar că frasinul este o sursă de hrană sigură și pe termen lung pentru nenumăratele viețuitoare – păsări, mici mamifere, insecte care îl vizitează, dar și un foarte bun adăpost sau loc de cuibărit. 

Dacă ți-a plăcut, distribuie