Share

ȘTIRI PROIECT Știați că…?

Graurul, one-bird show

3 octombrie 2024

Cu toții cunoaștem artiști capabili să susțină de unii singuri spectacole întregi, interpretând toate rolurile și la toate instrumentele, pentru a obține un succes garantat. Unii avem chiar și prieteni, colegi sau vecini care reușesc astfel de performanțe remarcabile, la scară mică, fiind sufletul petrecerilor. Ei bine, și păsările de la noi au un astfel de one-bird show: graurul.

Grauri (Sturnus vulgaris)

Pasărea neagră de 20 de centimetri nu impresionează la prima vedere, mai ales dacă o vedem de la distanță. Însă, privit de aproape și în lumina potrivită, graurul ne hipnotizează cu irizațiile metalice în nuanțe de verde și violet ale penajului, „îmbrăcăminte” capabilă să satisfacă și cel mai pretențios creator de modă. La fel de bine, dacă nu chiar mai spectaculos, stau lucrurile dacă ne aplecăm urechea la sunetele emise de această pasăre, mai precis masculul. Nu zăbovim mult asupra diferitelor sunete mai puțin elaborate, cum ar fi cele de alarmă, cele determinate de vederea unui prădător sau apropierea acestuia de cuib, sau sunetele de coeziune din interiorul grupului.

Vrem să vă supunem atenției cântecul masculului, pe care avem șansa să îl ascultăm mare parte din an, dar niciodată atât de spectaculos ca în perioada de curtare și de stabilire a perechii și a teritoriului.

De aceea, nu e imposibil ca într-o frumoasă zi de primăvară să auziți, în apropierea voastră, cântând vrabia de casă, coțofana, grangurul, vânturelul roșu, șorecarul comun, pițigoiul mare, chirighița, stârcul de noapte, sfrânciocul roșiatic, silvia cu cap negru, presura sură și nagâțul, acompaniate de clămpănitul berzei. Ați fi tentați să credeți că o întreagă orchestră e la dispoziția voastră, dar oricât de fantastică pare ideea, realitatea o întrece. Pentru că nu e vorba de orchestră ci de pasărea orchestră! Ceea ce auziți este cântecul variat și plin de imitații al graurului, acest one-bird show de talie mondială, dat fiind că interpretează cu același succes și pe scenele din Europa, Asia și nordul Africii, locurile lui de baștină, cât și pe scenele din America de Nord și de Sud, Australia și Noua Zeelandă, unde a fost „invitat” (introdus de emigranții cu dor de casă sau mari fani ai lui Shakespeare) și se simte acum ca acasă.

Repertoriul este cu atât mai bogat cu cât pasărea își duce zilele în colonii și este mai în vârstă, mai experimentată. Asta deoarece graurul este un elev sârguincios, care învață toată viața, din toate resursele educaționale din jurul lui, insensibil la concepte precum plagiatul. Un studiu publicat în 2023 în revista Science, prezintă drept concluzie faptul că păsările care au capacitatea de a emite sunete, de a cânta și imita în mod impresionant, sunt păsări inteligente. Iar graurul se califică cu vârf și îndesat aici, ajunge să ne uităm la modul cum au fost testați subiecții studiului: diversitatea sunetelor și a cântecelor din repertoriu, abilitatea păsărilor de a învăța pe tot parcursul vieții și capacitatea lor de a imita alte specii.

Iată care este modelul de învățare al graurilor:

  •  Învață de la alți grauri, aparent masculii de la masculi și femelele de la femele (da, și femelele cântă, dar mai slab și mai puțin decât masculii). Puii învață de la părinți atât graiul grăuresc, cât și ceea ce a adăugat în repertoriu, sârguincios, familia lui apropiată.

  •  Învață și încorporează sunete și cântece de la alte păsări pe care le aude în jur. Favorite sunt cântecele cu fluierături la bază. Iar printre păsările imitate se numără cele enumerate mai sus, dar evident, numărul lor este mai mare și diferit, în funcție de zona unde trăiește și plagiază, ne scuzați, învață pasărea să cânte.
  •  Imitarea nu se limitează la păsări. Graurul reușește să redea credibil și sunetele mecanice emise de telefoanele noastre, alarme de toate soiurile sau bariere de cale ferată. Deci nu vă speriați dacă în mijlocul pajiștii, departe de calea ferată, pare a sosi trenul! Îl puteți parafraza relaxați pe Topârceanu cu al său „Ce să fie? Nu-i nimic, a trecut graurul!” și să vă vedeți mai departe de birdwatching. Dar pentru că parte din repertoriu este moștenit, putem avea surpriza să auzim sunete de dispozitive pe care azi le mai găsim doar prin muzee, cum ar fi faxul sau diferite mașini agricole, care au funcționat la începutul secolului trecut și au fost imortalizate în cântecul graurilor de atunci și date mai departe ca o zestre valoroasă.

Nu mai insistăm prea mult pe partea cu de ce e valoroasă zestrea și de ce se străduie atât de mult masculii să aibă un repertoriu atât de complex și bogat. Credem că știți deja că e în strânsă legătură cu succesul lui reproductiv, cu capacitatea de a convinge femela că este un candidat optim pentru a-și construi împreună un cuib, a delimita un teritoriu cu resurse suficiente și a aduce pe lume următoarea generație de grauri. Sau chiar două, dacă e un an bun.

Dar graurii nu sunt remarcabili doar primăvara și vara. Ei reușesc să ne impresioneze și toamna, atunci când, după cuibărit, se adună în grupuri mari și desenează pe cerul serii forme geometrice fluide care ne taie respirația și ne lasă fără cuvinte. Se mai aude doar un ușor murmur, dar numai dacă suntem aproape de păsări. Căci despre „murmurul” graurilor vorbim (o translatare din englezescul murmuration), un fenomen spectaculos, un exemplu de comportament colectiv, asemănător înotului sincron din bancurile de pești. Dacă în primăvară un singur graur dă impresia unei mulțimi, în toamnă toți graurii dintr-un stol se mișcă la unison, părând a dansa după o muzică doar de ei auzită.

Stol de grauri (Sturnus vulgaris) fotografiat de Emil Todorov

Acest fenomen are loc pe înserate, înainte ca păsările să se așeze în locurile de odihnă de peste noapte. Se formează în general din octombrie până în februarie, în perioada de migrație a păsărilor, în locuri diferite, nu pare a fi dependent de condiții anume. Grupurile ajung de la câteva sute sau mii la cîteva zeci sau sute de mii de exemplare, chiar și cele mai mici fiind impresionante, însă cele numeroase oferă spectacole de neuitat. Durata medie a unui astfel de zbor sincron este în jurul a 26 de minute, conform datelor unui studiu, obținute din 23 de țări, dar predominant din Marea Britanie. Zborul este mai lung la începutul și la finalul sezonului de migrație, posibil în corelație pozitivă cu durata zilei, cu perioada efectivă de lumină.

Nu se știe cu precizie cum are loc acest zbor sincron perfect, dar cercetătorii au stabilit un fel de model care se aplică: fiecare graur interacționează direct doar cu graurii din imediata lui apropiere, învațând mișcările celor mai apropiați 6-7 grauri, care la rândul lor învață mișcările celor 6-7 din jurul lui, până când grupul se mișcă la unison.

De ce recurg graurii la acest zbor spectaculos, dar cu siguranță mare consumator de energie?

Sînt două ipoteze principale. Cea mai puțin acceptată ipoteză susține că numărul mare de păsări le ajută să atingă un confort termic sporit în perioada rece.

Cea mai agreată ipoteză este cea conform căreia prin acest tip de zbor păsările reduc semnificativ prădătorismul. Prin zborul sincron fiecare individ se pierde în masa mare de păsări și își crește astfel șansa de a nu fi detectat de prădători. Pe de altă parte, cu cât sunt mai mulți ochi, cu atât păsările vor detecta mai repede pericolul. Cum de regulă prădătorii vânează luând la țintă un singur individ, mișcarea sincronă a mii, zeci de mii, sute de mii de păsări îi fac pe aceștia să piardă focusul și, astfel, să rateze mai des ținta. Cei mai comuni prădători care dau târcoale acestor fete morgane păsărești sunt șoimul călător, șoimul rândunelelor, uliul păsărar și mai multe specii de ereți, fiind observată o corelație pozitivă între numărul prădătorilor și mărimea grupului. În același studiu amintit mai sus, se menționa prezența prădătorilor în 29,6% dintre grupurile observate.

Acum e în plină desfășurare migrația păsărilor. Vă invităm călduros să ieșiți în natură și să vă bucurați de acest spectacol pus în scenă de păsări mici și mari, cântătoare și mai puțin cântătoare, colorate ca o zi de mai sau terne ca o zi ploioasă de noiembrie. Nu e nevoie decât de bună dispoziție, minim echipament de drumeție și de zile însorite de toamnă, ca să puteți admira, foarte aproape de casă, uneori chiar și în orașele noastre, păsările sălbatice pornite în călătoria spre locurile de iernare. Dacă aveți și un binoclu sau o lunetă situația e mult îmbunătățită, desigur. Iar noi vă recomandăm să vă alăturați membrilor SOR din țară care organizează EuroBirdwatch și Big Day – Maratonul de la Agigea, unde puteți împărtăși pasiunea pentru păsări cu alții asemenea vouă!

Text: Teodora Domșa

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12