Cel mai calm om din Tabara SOR

Barcile trag la mal una dupa alta si voluntarii de grabesc sa le apuce funiile si sa le lege. Una singura, cea a lui Eugen Petrescu, vine direct spre malul care se umpluse de noroiul calcat de fiecare „taberist” care coborase.

De la prova sare sprinten un tip cu o sapca de camuflaj, care apoi ridica privirea. Nu e un student, nu e un tanar care a venit in Tabara SOR 2014, ci este  vicepresedintele SOR, Alexandru Laposi. Cateva fire carunte fac pe rebelele, dar barbatul e maramuresean si se tine drept ca un brad din muntii pe care ii bate la pas. Cum sare din barca, leaga funia, isi ia rucsacul imens si inca vreo cateva bagaje si pleaca cu pas de lup catre locurile de cort. Judeca repede situatia si decide unde se va afla „cartierul maramuresean” de corturi. A ales spatii ferite, sub copaci, la umbra, sa nu li se incinga corturile in timpul zilei. Va fi nevoit sa se mute, din cauza apelor care se infiltrau, dar nu s-a plans niciodata de nimic.

Dimineti cu pasari
In fiecare dimineata iti poti regla ceasul dupa Alexandru Laposi. Este unul dintre cei mai matinali „taberisti”, la ora 06:00 este in picioare, cu cana in mana si merge spre bucatarie. Stie ca ajunge numai bine, cand Tanti Polea pune primul ibric de cafea la fiert. In 10 minute e sufletul unui mic grup de persoane si se uita dupa pasarile din coada Lacului Furtuna. Povesteste amabil cu toti, le explica orice vor sa afle despre pasarile pe care la vad, le ofera detalii, denumiri si le spune cum era in anii precedenti. Ca la orice discutie la cafea, se povestesc de toate, dar la niciun subiect nu i se aprind ochii lui Alexandru Laposi ca la povestirile despre pescuitul pe rauri de munte. Poate vorbi ore intregi despre trasee, despre vremea cand pastravii erau ceva normal pe rau, e in stare sa povesteasca pas cu pas cum se realizeaza o musca buna. Se bucura ca el a prins o perioada in care poluarea si expansiunea omului nu ajunsesera pana pe munte. Acum, da din cap dezaprobator cand spune cum arata raurile de munte si cat de putini pesti au mai ramas.

Printre pustani

Alexandru Laposi nu e un tip vocal. Nu e un tip care sa se faca auzit. E discretia intruchipata. Ajuta, pune mana la orice este nevoie, dar nu tine sa scoata o vorba mai mult decat este nevoie. Le-a organizat „taberistilor” un joc de bingo cu pasari, le-a dat idei pentru alte concursuri. De fapt, e foarte apropiat de copii si de pasari. El conduce cercul de ornitologie din Baia Mare si tot el este antrenorul celei mai bune echipe de mici pasarari, castigatorii de anul acesta de la concursul de ornitologie CIP (Cunoaste, Iubeste, Protejeaza). „Stiu ca poate o sa sune lipsit de modestie, dar nu sunt multumit intru totul. As fi vrut ca ai mei sa aiba o concurenta mai mare, mai puternica, sa ii vad ca muncesc si mai mult la concurs. Dar timpul nu e pierdut”, spune zambind vicepresedintele SOR. De fapt, nu a facut si nici nu va face vreodata caz de functia pe care o detine. Nu asta e important pentru el, are alte prioritati si e dispus sa le recunoasca. De un an de zile lucreaza la realizarea unui manual de ornitologie pentru elevi. Compileaza informatii, scrie, consulta lucrari similare din afara, asaza toate informatiile pe grupe de varsta si pe nivel de dificultate. Nu face altceva decat sa puna in practica lucrurile in care crede: „Este nevoie de o noua generatie de ornitologi, de pasarari bine pregatiti. Iar educatia trebuie sa inceapa devreme, de mici, de la scoala”.

Discret si atent
Alexandru Laposi este unul dintre cei mai vechi „taberisti”, iar prietenia lui cu Eugen Petrescu nu mai are nevoie de reconfirmari: se stiu si se simt din priviri. Daca e nevoie de ajutor, „Sanyi” e acolo. Cand se curata pestele pentru masa, si presedintele si vicepresedintele SOR erau acolo, fara sa ii strige cineva. Cand trebuia carat ceva, Alexandru Laposi era unul dintre cei mai incarcati. E un tip calm si mai nimic nu reuseste sa il scoata din pepeni. „Nu sunt la prima tabara si nici la prima campare cu cortul printre tineri ca sa nu inteleg ca unii se baga la somn la ore mai tarzii, dupa mine”, spune el atunci cand e intrebat daca a fost deranjat de discutiile mai tarzii ale vecinilor. De altfel, nu are multe de reprosat, dar cand o face este calm, este bland si o face pentru a indrepta comportamentul celui vinovat. Nu l-a vazut nimeni sa strige la cineva sau sa se supere definitiv – crede in dialog si il exercita indiferent de varsta persoanei cu care sta de vorba. 

Puteti sa nu ne credeti pe cuvant, e de ajuns sa veniti in Tabara SOR 2015 sa va convingeti. Cu siguranta, Alexandru Laposi va fi si el acolo. 


Sucursale
Implica-te!
  • Vino alaturi de noi si doneaza pentru protejarea speciilor de pasari din Romania!
  • MembriDevino membru SOR ca sa te poti implica mai direct in toate actiunile noastre comune.
  • VoluntariAlatura-te eforturilor noastre de a face lucrurile mai bune si mai bine!