Domnului profesor, cu dragoste

Titlul articolului este si titlul unui film. Dar o pelicula sau un articol nu l-ar putea incapea pe Eugen Petrescu, profesorul care, an de an, din 2000, organizeaza Tabara Nationala a Societatii Ornitologice Romane. Sa stai langa Domnia Sa cu un carnetel si sa notezi este exclus – nu are timp de interviuri, nu gaseste timp – fizic – sa se ocupe de toate problemele Taberei, darminte sa mai dea interviuri sau sa te puna la curent cu tot ce face. Fie prinzi din mers, fie te dai la o parte. Eugen Petrescu este o forta a naturii – si nu pentru ca masoara aproape 1,90 metri, ci pentru ca in el exista energia unui vulcan si a unei tornade. Iar toata aceasta energie este pusa in slujba unei idei frumoase, in slujba celui mai important eveniment al SOR – Tabara Nationala.

Varful icebergului
Tabara SOR nu ar putea avea loc fara Eugen Petrescu. Lucreaza la ea in permanenta, fara pauza. In perioada in care Tabara are loc, fie la Maliuc, fie la Vadu, participantii vad doar varful icebergului. Vad ca apar barci care sa ii transporte pe ei si bagajele lor. Nu vad, insa, prietenia dintre barcagii si Eugen Petrescu si faptul ca pentru orice favor primit din partea maliucanilor, Eugen Petrescu va face si el un gest asemanator catre ei. Vad carnea congelata care apare zi de zi in bucatarie si apoi ajunge in ceaune pentru a fi gatita. Dar atata carne nu ar incapea doar in congelatorul familiei Petrescu, se afla si la alti cunoscuti, iar acestia vor fi, de asemenea, serviti candva, de Eugen Petrescu, in contrapartida. Se vad borcanele cu gem delicios de caise, dar nu se vede munca depusa de familia Petrescu la pregatirea acestor delicatese, de la cules la curatat, spalat, fiert si preparat. Se vede ca Eugen Petrescu alege cele mai bune trasee de pasarit din barca, dar nu se vad sutele de litri de carburant care se consuma in prospectarea acestor trasee, uzura motoarelor de barca sau a barcilor folosite. Se vede pestele prins de pescari si adus la tabara pentru a fi gatit, dar nu si relatia de prietenie dintre Eugen Petrescu si localnici. Fara Domnia Sa, Tabara ar fi doar o palida copie a ceea ce este la aceasta ora.

Shopping – Petrescu style
Prima oara cand am ajuns la Tulcea, la pregatirea Taberei din 2014, Eugen Petrescu avea o lista de cumparaturi lunga cat o zi de post. Se intindea pe cateva pagini bune, cu scris marunt si ordonat de cadru didactic. „Mai intelectualilor, haideti sa cumparam niste salamcik”, spune Eugen Petrescu cu inflexiuni lipovenesti in glas si cu zambetul pe buze. Apoi explica si poanta cu salamcik si de unde provine termenul. Are mereu o vorba de duh la indemana si o intamplare din lumea pasarilor sau a Deltei, cu o greseala a unui cunoscut, greseala din care si el a tras invataminte. Cumparaturile nu se fac decat dupa ce Eugen Petrescu testeaza marfa. Fie ca este o funie de care trage cu bratele, fie ca este o branza pe care o gusta si o compara cu alta. Vorbeste cu vanzatori si patroni, le garanteaza inapoierea cutiilor in care se afla produsele, pipaie si miroase piersicile inainte de a le cumpara, se plimba de la un vanzator la altul, de la un depozit la altul si ii stie pe toti, asa cum si ei il cunosc pe „profesorul cu tabara de la Maliuc”. Daca dupa o sedinta de cumparaturi de aceasta magnitudine nu intervine oboseala, inseamna ca nu ai fost atent la nimic din ce se intampla.

100 de oameni, 1000 de probleme
In fiecare an, Eugen Petrescu isi face timp sa vorbeasca, macar de doua ori, cu fiecare dintre participantii la Tabara Nationala. In prima seara de Tabara, tine un discurs pentru toata lumea, le explica tuturor regulile si care sunt asteptarile. In a doua seara, fiecare participant se prezinta si spune cateva cuvinte despre el. Oricum, in cele doua saptamani cat dureaza totul, Eugen Petrescu trece pe la fiecare dintre ei, fie adult, fie copil, si se intereseaza de tot. Stie cand cineva are nevoie sa mearga cu o barca la Maliuc, pentru ca nu mai suporta sa stea departe de civilizatie si de lipsa de semnal telefonic, stie care copil vrea sa isi incarce tableta pentru ca ii e dor sa se joace Angry Birds. Mai presus de toate, printre grija painii si a apei potabile, a combustibilului pentru barcile cu motor, Eugen Petrescu mereu se gandeste la ceea ce vor taberistii: sa iasa pe apa, sa vada pasari, sa se bucure de Delta Dunarii. Are cunostiinte ornitologice cat 10 pasarari, dar se comporta cu taberistii veniti prima oara ca un dascal rabdator si le explica diferentele dintre cormorani, le da informatii despre fiecare specie intalnita si imbraca totul cu glume. Cand nu e pe apa, trece pe la fiecare cort sa se asigure ca totul este bine. Si cand nu a fost el, i s-a simtit mana. Inainte de furtuna de anul acesta de la Maliuc, voluntarii SOR (pe care tot el i-a ales) au verificat fiecare cort - sa fie bine ancorat, sa nu patrunda apa, sa nu existe copil, adolescent sau adult care sa se ude.

Las-o asa!!!
Cei care merg in Tabara Nationala SOR au auzit acest indemn de mai multe ori decat ar fi trebuit. Eugen Petrescu are experienta a zeci de tabere si stie unde trebuie sa stea fiecare lucru – de la funie la sape, harlete, toporisca si tarpan. Este un lider innascut, iar un lider trebuie sa fie autoritar cu sutele de oameni din subordine. Nu vede cu ochi buni nicio initiativa care scoate lucrurile de pe fagasul normal, iar ca un antrenor bun de fotbal - nu vrea sa schimbe formula castigatoare. „Las-o asa!!!” si „Aici nu trebuie sa ai niciun fel de initiativa, avem nevoie de executanti” sunt vorbele cu care ii linisteste pe toti cei care schimba mersul lucrurilor. Este patit: de-a lungul anilor a pierdut zeci de lucruri, de la cazmale la cuie de cort, de la toporisca la chei de motor de barca. De altfel, increderea sa este bine plasata, in voluntari precum Emanuel Baltag si Costin Ion, oameni care au crescut in aceste tabere, care stiu rostul fiecarui lucru si care pot spune imediat la ce se refera profesorul atunci cand face o gluma. Stie sa admonesteze cu umor, nu este niciodata dur fara sa lase „pacatosului” o cale de intoarcere. Tine mult la politete, la respectul dintre oameni, indiferent de pozitia lor sociala. „-De ce nu saluti... ? – Nu am vazut ca era cineva, imi batea soarele in ochi. – In ochi, in ochi... bine ca nu iti batea in gura” – un scurt dialog cu un participant uituc. Dupa doua zile, impacati, profesorul Petrescu si acelasi uituc isi faceau o fotografie impreuna, ca doi buni amici. Stie sa manuiasca la fel de bine recompensa si pedeapsa. Dupa ce a surprins un grup de taberisti treji dupa stingere, le-a cerut socoteala si a aflat ca „nu aveau somn”. A doua zi dimineata i-a trezit la ora 6,30 – „sa vi se faca de acum pofta de somn”. In tot timpul cat insomniacii si-au executat pedeapsa, i-a supravegheat atent, nu voia ca tinerii sa exagereze si sa simta asprimea pedepsei mai mult decat era cazul.

Acasa la Eugen Petrescu
La Eugen Petrescu acasa inseamna... in toata Dobrogea. Nu exista drum pe care sa nu il fi strabatut, dar nu exista nici drum de pe care sa nu se fi abatut. Lucrul pentru pasari l-a purtat in zone pe care acum le stie mai bine decat localnicii de acolo. Stie la ce benzinarie va obtine o stampila pentru delegatie, unde sunt zonele cele mai bune pentru anumite specii de pasari, care poate fi problema in fiecare din locurile de campare din Dobrogea, care sunt scurtaturile si, mai ales, care sunt oamenii cu care poate lucra. Tine mult la seriozitate si la prieteniile legate peste ani si poate fi prieten cu oricine are un comportament corect. Nu accepta ca disputele sa fie transate prin altceva decat puterea intelectului. Iar unul din apelativele cu care isi gratuleaza apropiatii este... „intelectualilor”. Dupa o greseala apare si „Gagauta”, iar lauda suprema pe care o primeste cineva este termenul de „doctor”, urmat de numele persoanei.  Intr-o zi, isi pregatea barca, plina cu butoaie de apa, sa plece de la Maliuc spre locatia Taberei. Langa el, un localnic incepe sa injure si este admonestat pe loc. „Hai, dom’ profesor, dar matale nu injuri niciodata?” „Daca vreodata o sa ma auzi ca spun o vorba asa de grea cum ai spus tu, iti dau si barca si motorul meu. Si barca si motorul...”, a spus profesorul.

Eugen Petrescu este la el acasa peste tot in Dobrogea, chiar si pe canalele Deltei, pe care a ajuns sa le cunoasca mai bine decat un ghid turistic incercat. Nu il poate prinde nepregatit nicio situatie, in compartimentele barcii sale se va gasi mereu cate ceva care sa rezolve problemele, de la geaca de ploaie la funie, cizme de cauciuc si unelte multifunctionale Leatherman. Daca ar trebui sa ramana in balta timp de cateva saptamani, Eugen Petrescu ar fi gasit cu apa potabila, hrana, un adapost ca un hotel de cateva stele si cel putin cateva noi utilizari la gadgeturile pe care deja le detine, utilizari despre care nici creatorii lor nu au stiut.

Persistenta...
Participantii la Tabara Nationala SOR stiu ca profesorul Eugen Petrescu nu a dormit in fiecare seara alaturi de ei, in cort. Mai ales in primele seri. Era acasa, la Maliuc, dar nu pentru ca nu poate suporta traiul la cort, ci dimpotriva. Statea cu un ochi pe prognozele meteo de la televizor si cu unul pe buletinele hidrologice publicate online. Urmarea cresterea nivelului apelor, ape care s-au infiltrat in corturi. In timp ce unii taberisti se gandeau deja la plecarea catre Vadu, din cauza apei, profesorul Petrescu batea padurea in cautarea unor locuri mai inalte, unde sa poata fi puse corturile. Le-a gasit, corturile s-au mutat si Tabara a continuat conform programului stabilit. Era nevoie de persistenta unui om extrem de incercat in balta, asa cum este el.
Oricat am scrie, esenta unui OM precum Eugen Petrescu nu incape intr-un articol. Noi, toti cei din Societatea Ornitologica Romana, ne mandrim ca il cunoastem pe Eugen Petrescu, ne bucuram sa il avem ca mentor si indrumator, ne laudam ca avem generatii de ornitologi care au crescut sub indrumarea lui. Si, vorba unei reclame pe care o completam – este, probabil, cel mai bun profesor pe care il cunoastem. Domnului profesor, cu dragoste, ii uram toate cele bune si ii multumim pentru tot.


Sucursale
Implica-te!
  • Vino alaturi de noi si doneaza pentru protejarea speciilor de pasari din Romania!
  • MembriDevino membru SOR ca sa te poti implica mai direct in toate actiunile noastre comune.
  • VoluntariAlatura-te eforturilor noastre de a face lucrurile mai bune si mai bine!