Tabara de la Iezerul Calarasi

Zicem noi că am fost gazdele elevilor în tabăra de la Iezerul Călărași, dar... e doar pe jumătate adevărat. Adevăratele gazde au fost altele. Rândunele aliniate pe sârmă, cucul de peste baltă, cormoranii în zbor, pelicanii creți - insule de alb pe luciul cenușiu al apei, pițigoiul mare care și-a făcut cuib în burlanul de la fântână și grangurul gălăgios din spatele casei.

Fără păsări, timpul petrecut în tabără alături de copiii din Cuza Vodă, Ceacu, Călărașii Vechi și noi și Grădiștea n-ar fi fost la fel de valoros. Pentru păsări, ne-am adunat de fapt împreună, oameni mai mici și mai mari, din 10 până ȋn 14 iunie. Să deslușim – chiar ȋn locul ȋn care se adăpostesc şi hrănesc - ce este o “arie protejată”, cine are nevoie de protecție și cum poate fiecare dintre noi să facă ceva pentru păsări şi natură.

La pas pe digurile din Iezeul Călăraşi
Determinatoarele și binoclurile au parcurs kilometri întregi alături de copii și de specialiștii SOR. Aproape la fiecare ieșire “pe lac”, cei mici și-au dorit să ia binoclurile cu ei. O lume nouă, abia descoperită ȋn prima zi de tabără, era acolo, gata să se dezvăluie zi după zi. Cum să-i rezişti, când ai 12 – 13 ani? E prima oară când vezi stârci cenuşii, chirighiţe cu obraz alb sau lăcari şi ai toate instrumentele la tine.

„Ȋmi tot vine să dau stuful cu mâna la o parte, ca să le văd mai bine - aşa de aproape mi pare că sunt!”, repeta amuzat şi ȋncântat Ștefan. Se înţelege că întreaga dimineaţă de duminică am zăbovit pe malurile bazinelor din preajma Iezerului Călăraşi.

Un ciuf de pădure, neimpresionat de zarvă, a stat nemişcat până ce l-au admirat unul câte unul fiecare dintre copii. Cuiburile de lăcari mari ţesute pe vârfurile beţelor de stuf şi cântecul lor asemănător muzicii electronice au fost cea de-a doua mirare a zilei, iar lebedele şi bobocii lor au completat comitetul de ȋntâmpinare.

O dată trecuţi de corcodei, chire şi de raţele cu cap castaniu, nu le-am mai ţinut nici şirul, nici numărul. Dar le-am ţinut minte, fiindcă după-amiaza a fost dedicată memoriei dimineţii – copiii au plecat acasă cu sacoşe de pânză pe care și-au desenat speciile preferate.

Ziua şi lecţia
A doua zi la Iezer a ȋnceput cu prima lecţie practică de ihtiologie. Pentru că ȋnveți mai ușor când pui mâna la treabă, ne-am ȋntors, alături de experţii Mirela Câmpean şi Karina Battes, la bazinele de lângă ferma piscicolă. Previzibil, n-am putut pleca din tabără fără binocluri.

Aşa că, de voie-de nevoie, am combinat ornitologia cu ihtiologia şi cu ecologia. După ce-am studiat rând pe rând fundul bălţii cu Aqua’obs-ul (binoclu acvatic), vietăţile din apă cu lupa şi păsările cerului cu binoclurile, din vorbă ȋn vorbă, am ajuns la cuvântul ameninţare. Ce rimează cu ameninţare? Poluare!

Am fost încântaţi să aflăm despre copiii de gimnaziu din Călăraşi că stau foarte bine la capitolul conştientizare a faptelor rele faţă de natură. Răspunsurile la ȋntrebarea ce e poluarea au venit imediat. Poluare e atunci “când se deversează deşeuri toxice ȋn apă”, “când arunci sticle de plastic ȋn apă”, “maşinile şi gazele de eşapament” ş.a.m.d.

Putem doar să sperăm că această privire limpede, alăturată experienţei de a cunoaşte pe viu vietăţile pământului, apelor şi văzduhului, ȋi va ȋnsoţi până la maturitate. Cu ajutorul şi implicarea lor, peste ani, poluarea poate deveni o amintire despre un obicei prost al generaţiilor trecute.

Şi pentru că poluarea lucrează şi la nivel personal, am ȋncheiat ziua cu o serie de jocuri dedicate sănătăţii. Am alergat printre cercuri marcate cu alimentele ne/sănătoase, am discutat despre vitamina D şi statul la soare cu măsură şi cu cremă de protecţie şi am ridicat ȋn slăvi somnul, căci fără el degeaba eşti bine hidratat şi vitaminizat.

Ȋntâlnirea cu “oamenii şerpilor”
Probabil una dintre cele mai captivante discuţii cu experţii SOR a fost, din punctul de vedere al asistenţei, cea despre reptile și amfibieni. Dar s-o luăm cu ȋnceputul, respectiv cu amfibienii. Oricât ne-am preumblat prin brâul de stuf, n-am găsit broaşte. Parcă făceau dinadins. Nu făceau - ora prânzului nu e tocmai momentul în care ele sunt active.

Noroc cu materialele pregătite de colegii noştri, Iosif Ruben şi Rodica Plăiaşu. “Asta-i broasca râioasă?” a ȋntrebat o voce curioasă, cu ochii la fotografii. Şi aşa s-a creat contextul prăbuşirii unui mit. Nu există broaşte râioase – broaştele nu transmit râia, iar copiii au avut ocazia să afle asta de la cei care se pricep cel mai bine.

Precum şi faptul că zicala “strigă ca din gură de şarpe” e bazată pe fapte reale. Respectiv pe ţipătul aproape omenesc (distress call în termen de specialitate) pe care ȋl scot broaştele atunci când sunt devorate pe viu. Ştim cu toţii că şerpii nu ȋnfulecă, aşa că prada are vreme suficientă să strige - zadarnic – după ajutor.

V-am zis că motto-ul taberei noastre a fost „Nicio zi fără păsări”? Motiv pentru ca ziua a treia de tabără să fie ȋncheiată de Emil Todorov cu pastila zilnică de ornitologie. Aşa am aflat despre pelicanii creţi din Bulgaria care se hrănesc la Iezerul Călăraşi şi despre gâsca cu gât roşu care zboară 9.000 de km pe an ca să ierneze ȋn România.

“Mai mergem o dată la păsări?”   
Cum să zici nu? De astă dată, am lăsat binoclurile ȋn cutii, fiindcă ziua a patra de tabără a ȋnceput alături de cel mai tânăr ornitolog al SOR, Dani Drăgan şi “jucăriile” lui. Dani le-a vorbit copiilor despre dedesubturile monitorizării şi le-a prezentat echipamentul complet folosit ȋn teren de ornitologi. Aşa-i trebuie.

Nu poţi prezenta echipamentul fără să-l şi testezi, aşa că Dani şi aproape patruzeci de puşti curioşi au stat la coadă ȋn soare vreme de aproape un ceas ca să poate pune ochii la propriu - prin lunetă - pe chirighiţa cu obraz alb, pe corcodelul mare şi pe stârcul pitic.

A doua invitată a zilei a fost colega noastră Eva Vancsa, entomolog. Ea le-a vorbit elevilor despre efemeride şi i-a provocat să-şi amintească câteva lucruri învăţate la şcoală. Gigel a fost cel care a răspuns primul la întrebarea despre stadiile de dezvoltare ale insectelor: “larva, nimfă şi adult” (şi pupă la anumite specii – a completat Eva). Rareş, unul dintre bobocii taberei, a explicat de ce e necesară năpârlirea – pentru ca trupul să poată evolua.
Ultima invitată de miercuri a fost larva de libelulă pe care copiii, cu ajutorul Evei şi al ciorpacului, au recoltat-o din baltă – “repede, repede, să nu moară” şi au studiat-o ȋn timp ce se ospăta cu nişte creaturi minuscule a căror singură vină era dimensiunea.

Ca să nu ni se bată obrazul că obosim copiii cu prea multe lecţii – fie ele şi practice şi fără note – am pus la cale o „bătaie cu apă”. Câştigători au ieşit cei care au fost făcuţi fleaşcă. La 33 de grade la umbră, criteriile de performanţă suferă mutaţii. Esenţial e confortul termic.

“Doamna, mai venim şi vara viitoare?”
Asta a fost prima întrebare din ultima zi de tabără. Pare că am reuşit să creăm împreună cu copiii o experienţă valoroasă, pe care s-o ducem cu noi mai departe. Iată ce ne-au spus, înainte să primească diplomele, despre cele cinci zile petrecute în tabăra ecologică de la Iezerul Călăraşi:

“A fost interesant să cunoaştem speciile în mediul lor natural. Acum sunt mult mai conştientă de ele. Mi se par mai frumoase.” (Andreea)

“Mi-au plăcut oamenii care au venit aici să ne vorbească despre animale, pentru că nu a fost doar vorbă, a fost şi practică, deci am învăţat mult mai multe.” (Daria)

“Ne-am uitat prin binoclu după păsări, ne-am plimbat şi a fost fain. Am întâlnit oameni foarte de treabă şi am avut activităţi extraordinare.” (Alin)

“Cel mai mult mi-au plăcut ihtiologii – adică cei cu peşti – pentru că mă pasionează peştii.” (Alexandru)

 “Mi-au plăcut instructorii care au venit aici şi cel mai mult Emo, care ne-a vorbit despre pelicanul creţ şi aşa am aflat informaţii noi despre el.” (Alexandra)

Ca să temperăm emoţia despărţirii şi nostalgia, am încheiat tabăra cu un atelier de lucru manual. Unii au făcut o treabă de invidiat, alţii au renunţat rapid, dar toţi au plecat acasă cu câte un suport de creioane decorat cu păsări şi cu broşura „Cum să aduci păsările acasă”. În caz că li se face dor de noii lor prieteni.

Tabăra ecologică organizată pentru elevii care trăiesc în aproprierea Iezerului Călăraşi este parte a unui amplu proiect de conservare a biodiversităţii şi a avut ca obiectiv educarea şi creşterea conştientizării.

Proiectul este cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Opreţional Infrastructură Mare. Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro.  

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. 






Sucursale
Implica-te!
  • Vino alaturi de noi si doneaza pentru protejarea speciilor de pasari din Romania!
  • MembriDevino membru SOR ca sa te poti implica mai direct in toate actiunile noastre comune.
  • VoluntariAlatura-te eforturilor noastre de a face lucrurile mai bune si mai bine!