Share

Sibiul a fost o gazdă primitoare pentru cea de-a XV-a Întâlnire de Monitoring

În data de 22 martie 2025 a avut loc la Sibiu a XV-a Întâlnire de Monitoring. Acest eveniment aduce împreună iubitori ai păsărilor, coordonatori de proiecte și voluntari implicați în programele legate de monitorizarea și conservarea speciilor de păsări de la noi.

Ca în fiecare an, tematica principală a întâlnirii – programele de monitorizare ale păsărilor din România – a fost completată cu alte subiecte interesante atât din domeniul avifaunei (migrație, conservare) cât și al altor grupe taxonomice (nevertebrate).

Monitorizarea Păsărilor Comune a deschis sesiunea, cu prezentarea ultimelor informații privind starea speciilor cuibăritoare din România. Au urmat apoi alte programe de monitorizare, atât mai largi ca specii țintă, precum cele ale speciilor nocturne, acvatice, ciocănitori, gâște, pescăruși, păsări răpitoare dar și programe specifice dedicate unei singure specii, precum barza albă, pelicanul creț, șoimul dunărean, sfrânciocul mare, vânturelul de seară sau chiar exotice precum papagalul micul Alexander. O noutate a fost prezentarea unor rezultate din cea mai veche schemă de monitorizare – cea a speciilor acvatice care iernează la noi, popular cunoscută sub numele de Midwinter, din Delta Dunării.

O altă serie de prezentări s-a axat pe fenomenul migrației. Rapoartele de la cele două proiecte de inelare (Agigea și Chituc), precum și informațiile despre modul cum speciile accidentale ajung la noi au încântat audiența.

O secțiune inedită a fost dedicată unei direcții care începe să ia amploare și la noi: atlasele urbane. Primul a apărut în 2017 la Cluj (acum fiind în lucru ediția a II-a), iar de atunci alte orașe au urmat exemplul și au început propriile proiecte (București, Sibiu, Iași, Târgu-Mureș, Odorheiu Secuiesc).

Mesajele transmise de variatele prezentări au fost complexe. În cazul Monitorizării Păsărilor Comune veștile nu sunt bune, declinul speciilor monitorizate se păstrează și chiar se amplifică. Multe din speciile acvatice care iernează în Delta Dunării au înregistrat creșteri numerice. Însă concluzia generală este una cât se poate de clară: fără datele continue de monitorizare, colectate de voluntarii noștri, toate aceste informații ar fi rămas necunoscute.

Pe lângă partea științifică a acestor întâlniri, scopul neoficial este asigurarea unui cadru prin care coordonatorii diverselor proiecte de monitorizare (și nu numai) să poată interacționa direct cu cei cărora le datorăm valoarea și continuitatea acestor proiecte: voluntarii, care an de an ies în teren și colectează date. Și cărora le mulțumim!

Dacă ți-a plăcut, distribuie